vineri, 16 decembrie 2011
luni, 12 decembrie 2011
marți, 6 decembrie 2011
De ce se intampla asa ?
Cand ne vedem tot timpul cu aceleasi persoane, ele ajung sa faca pana la urma parte din viata noastra. Si cum ele fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o schimbe. Daca nu esti asa cum vor, se enerveaza. Fiindca toata lumea are o notiune exacta despre cum trebuie sa ne traim viata. Si nimeni nu stie cum sa-si traiasca propria-i viata. - Paulo Coelho
duminică, 4 decembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
To the world...
"To the world you may be just one person; but to one person you may be the world."
Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume.
Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume.
marți, 20 septembrie 2011
marți, 13 septembrie 2011
De la Dj Xtrem
Siempre contemplare tu rostro
la esquina de tu sonrisa
Y todas las pequeñas cosas que nunca nadie sabrá
como si se tratase del ayer, nada se borrará
Adios es sólo una palabra que nunca mas diré.
Y todas las pequeñas cosas que nunca nadie sabrá
como si se tratase del ayer, nada se borrará
Adios es sólo una palabra que nunca mas diré.
Nunca te olvidare...
Un millon de dias podrán pasar de largo
pero què es el tiempo sino un sueño?
Un millon de dias podrán pasar de largo
pero què es el tiempo sino un sueño?
Yo te sigo sintiendo aqui conmigo
Eres mucho más que un recuerdo
Nunca te olvidare...
No puedo cogerte de la mano
Ni escudriñar en tu mirada
y si hablo contigo
sólo es eco en mi mente
Pero si los corazones están hechos de polvo
Eres mucho más que un recuerdo
Nunca te olvidare...
No puedo cogerte de la mano
Ni escudriñar en tu mirada
y si hablo contigo
sólo es eco en mi mente
Pero si los corazones están hechos de polvo
y si nosotros caimos de las estrellas
Mirare al cielo esta noche y te encontrare entre ellas.
Y el mundo sigue girando
No hay nada más que hacer...
Y el mundo sigue girando
No hay nada más que hacer...
tu ya te has ido...
Nunca te olvidare
De Luigui Peralta
DJ´XTREM
sâmbătă, 13 august 2011
Go fly your kite!
GO FLY YOUR KITE!
Do we not fly experience like a kite,
on the string of attachment
in the wind of desire
on the beach of solitude
under the kind but stern
eye of the Absolute?
marți, 17 mai 2011
Happiness
Happiness
THE TIME TO BE HAPPY IS NOW
THE PLACE TO BE HAPPY IS HERE.
AND THE WAY TO BE HAPPY IS TO
…SHARE YOUR MEMORIES
WITH THOSE NEAR AND DEAR.
This is true for me:
"True happiness arises, in the first place, from the
enjoyment of one's self, and in the next, from the
friendship and conversation of a few select
companions." - Joseph Addison
THE TIME TO BE HAPPY IS NOW
THE PLACE TO BE HAPPY IS HERE.
AND THE WAY TO BE HAPPY IS TO
…SHARE YOUR MEMORIES
WITH THOSE NEAR AND DEAR.
This is true for me:
"True happiness arises, in the first place, from the
enjoyment of one's self, and in the next, from the
friendship and conversation of a few select
companions." - Joseph Addison
duminică, 20 februarie 2011
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Asta nu-i viaţă !
Cine nu s-a născut şi nu a crescut în aer liber, cu nemărginirea cerului deasupra, acela nu poate pătrunde adîncimea şi misterul existenţei, afară dacă n-a moştenit această putere. Un zid nu-i decît un zid, două ziduri fac o stradă şi o stradă nu duce de obicei decît la alte ziduri. Iată spaţiul în care se învîrte muncitorul şi pe care, pe bună dreptate, el îl dispreţuieşte. Vara, el n-a dormit niciodată noaptea afară. Habar nu are ce-i cerul. A pierdut cu asta jumătate din viaţă. Cealaltă jumătate i-o înghite munca, şi aşa îi trec zilele. Pentru ţăran - oricît de păcătos i-ar fi destinul - truda şi ziua lui nu sunt lipsite de măreţie, deoarece el se ia la trîntă cu natura, în timp ce muncitorul se învîrte în jurul unwi maşini, maşina în jurul ei însăşi şi amîndoi, împreună cu pămîntul, se spune, în jurul soarelui, dracu-ştie pentru ce, fiindcă totuna ar fi dacă tustrei ar sta liniştiţi. (Din Panait Istrati - Amintiri, Evocări, Confesiuni).
--
Căci oamenii trăiesc într-o închisoare fără rost,
În care, sub ochiul înfocat al soarelui,
Cu capetele-n jos, la treaba ce o au,
Ei viaţa şi-o închină unei munci fără de sens,
Şi nu visează să treacă de zidul temniţei în care stau.
Şi, pe măsură ce un an e-nlocuit de altul,
Lucrurile proaspete, roade ale muncii lor sterpe,
Le cad din mâinile ostenite şi rămân aşa,
Iar răgazul defel nu se apropie de ei
Şi mohoreala se aşază-ncet peste pieptul lor,
Cât despre ceilalţi, prea puţini
Din închisoare reuşesc scăparea
Şi se duc pe oceanul vieţii noi.
Condamnatul liberat va fi purtat de vânt
Oriîncotro-l va duce inima.
Apoi furtuna îl surprinde şi-l loveşte; şi printre
Fulgere şi trăsnete-l vedem
Doar ca o epavă dusă de furtună,
Iar căpitanul palid de pe puntea răvăşită
Cu chip în suferinţă şi părul răzvrătit
Ţinându-se-ndărătnic de a corabiei cârmă
Încă dorind să-ajungă-n nu ştiu care port
Se-ndreaptă spre un ţărm fals, ce nu se poate atinge.
Şi tot mai tare se aude mugetul
De mare şi de vânt şi prin bezna ce se-ndeasă
Tot mai neclar se văd epava şi cârmaciul,
Şi într-un timp dispar şi ţărmul stă pustiu.
Chiar nu există viaţă, ci tot acestea doară?
Nebun sau sclav, aceasta-i omul dară?
(extras din Tom Hodgkinson, Cum am ales libertatea).
--
Răspunsul micilor funcţionari
Da, aveţi dreptate: noi o ducem prost,
Ţăcănim într-una la maşina Yost.
Înnegrim hîrtie, forfecăm cupoane,
Urmărind cu ochii tinere cucoane
Care trec pe stradă... Sunt trăsuri şi lume,
Pretutindeni zgomot, soare cald şi glume.
Vremea parcă-şi merge mersul în galop
Şi aspectu-şi schimbă ca-n caleidoscop.
Iar noi stăm deoparte...
Asta-i ni-i viaţa!
Tot mereu aceeaşi, sara, dimineaţa,
Slujba, facultatea, birtul şi chiria, -
Peste tot apasă grea monotonia.
Da, ni-i tristă soarta şi de nimeni plînsă,
Însă... Să traiască salvatorul "însă"!
Seara, când cad leneşi fulgii de zăpadă,
V-aţi oprit vreodată la un colţ de stradă, -
Cînd lumini la geamuri, vesele, pe rînd,
Una după alta se aprind, şi când
"Centrul" îşi trimite către mahalale,
În amurg, prisosul farmecelor sale ?
[...]
Cine le pricepe zâmbetul fugar?
Numai oropsitul mic funcţionar !
[...]
Da, ni-i tristă soarta, domnule A. Mirea, -
Dar avem Iubirea!
Dar noi suntem tineri, noi avem speranţe!
Cînd ne-nchidem visul în obscure stanţe
(Nu ştiţi că noi facem şi literatură?)
O, atunci se schimbă vitriga natură:
Ne-aminteşte teancul de hîrtii albastre
Cît de larg e cerul visurilor noastre
În biuroul umed soarele coboară,
Foarfecele cade, fantezia zboară,
Ţăcăne maşina ritmul unui vers...
Voi atingeţi culmea, noi suntem în mers.
(A. Mirea Caleidoscop III Răspunsul micilor funcţionari)
--
Căci oamenii trăiesc într-o închisoare fără rost,
În care, sub ochiul înfocat al soarelui,
Cu capetele-n jos, la treaba ce o au,
Ei viaţa şi-o închină unei munci fără de sens,
Şi nu visează să treacă de zidul temniţei în care stau.
Şi, pe măsură ce un an e-nlocuit de altul,
Lucrurile proaspete, roade ale muncii lor sterpe,
Le cad din mâinile ostenite şi rămân aşa,
Iar răgazul defel nu se apropie de ei
Şi mohoreala se aşază-ncet peste pieptul lor,
Cât despre ceilalţi, prea puţini
Din închisoare reuşesc scăparea
Şi se duc pe oceanul vieţii noi.
Condamnatul liberat va fi purtat de vânt
Oriîncotro-l va duce inima.
Apoi furtuna îl surprinde şi-l loveşte; şi printre
Fulgere şi trăsnete-l vedem
Doar ca o epavă dusă de furtună,
Iar căpitanul palid de pe puntea răvăşită
Cu chip în suferinţă şi părul răzvrătit
Ţinându-se-ndărătnic de a corabiei cârmă
Încă dorind să-ajungă-n nu ştiu care port
Se-ndreaptă spre un ţărm fals, ce nu se poate atinge.
Şi tot mai tare se aude mugetul
De mare şi de vânt şi prin bezna ce se-ndeasă
Tot mai neclar se văd epava şi cârmaciul,
Şi într-un timp dispar şi ţărmul stă pustiu.
Chiar nu există viaţă, ci tot acestea doară?
Nebun sau sclav, aceasta-i omul dară?
(extras din Tom Hodgkinson, Cum am ales libertatea).
--
Răspunsul micilor funcţionari
Da, aveţi dreptate: noi o ducem prost,
Ţăcănim într-una la maşina Yost.
Înnegrim hîrtie, forfecăm cupoane,
Urmărind cu ochii tinere cucoane
Care trec pe stradă... Sunt trăsuri şi lume,
Pretutindeni zgomot, soare cald şi glume.
Vremea parcă-şi merge mersul în galop
Şi aspectu-şi schimbă ca-n caleidoscop.
Iar noi stăm deoparte...
Asta-i ni-i viaţa!
Tot mereu aceeaşi, sara, dimineaţa,
Slujba, facultatea, birtul şi chiria, -
Peste tot apasă grea monotonia.
Da, ni-i tristă soarta şi de nimeni plînsă,
Însă... Să traiască salvatorul "însă"!
Seara, când cad leneşi fulgii de zăpadă,
V-aţi oprit vreodată la un colţ de stradă, -
Cînd lumini la geamuri, vesele, pe rînd,
Una după alta se aprind, şi când
"Centrul" îşi trimite către mahalale,
În amurg, prisosul farmecelor sale ?
[...]
Cine le pricepe zâmbetul fugar?
Numai oropsitul mic funcţionar !
[...]
Da, ni-i tristă soarta, domnule A. Mirea, -
Dar avem Iubirea!
Dar noi suntem tineri, noi avem speranţe!
Cînd ne-nchidem visul în obscure stanţe
(Nu ştiţi că noi facem şi literatură?)
O, atunci se schimbă vitriga natură:
Ne-aminteşte teancul de hîrtii albastre
Cît de larg e cerul visurilor noastre
În biuroul umed soarele coboară,
Foarfecele cade, fantezia zboară,
Ţăcăne maşina ritmul unui vers...
Voi atingeţi culmea, noi suntem în mers.
(A. Mirea Caleidoscop III Răspunsul micilor funcţionari)
These small hours still remain
Song: Little Wonders by Rob Thomas
Soundtrack: Meet the Robinsons
http://www.youtube.com/watch?v=KRCZLBSOilU
M-a emotionat mult filmul, chiar daca e de desene animate. Am plans la un moment dat, fara sa vreau, fara sa stiu ce mi se intampla.
Soundtrack: Meet the Robinsons
http://www.youtube.com/watch?v=KRCZLBSOilU
M-a emotionat mult filmul, chiar daca e de desene animate. Am plans la un moment dat, fara sa vreau, fara sa stiu ce mi se intampla.
Let it go
Let it roll right off your shoulder
Don't you know
The hardest part is over
Let it in
Let your clarity define you
In the end
We will only just remember how it feels
Our lives are made
In these small hours
These little wonders
These twists and turns of fate
Time falls away,
But these small hours
These small hours
Still remain
Let it slide
Let your troubles fall behind you
Let it shine,
Till you feel it all around you
And I don't mind
If it's me you need to turn to
We'll get by
It's the heart that really matters in the end
Our lives are made
In these small hours
These little wonders
These twists and turns of fate
Time falls away
But these small hours
These small hours
Still remain
Let it roll right off your shoulder
Don't you know
The hardest part is over
Let it in
Let your clarity define you
In the end
We will only just remember how it feels
Our lives are made
In these small hours
These little wonders
These twists and turns of fate
Time falls away,
But these small hours
These small hours
Still remain
Let it slide
Let your troubles fall behind you
Let it shine,
Till you feel it all around you
And I don't mind
If it's me you need to turn to
We'll get by
It's the heart that really matters in the end
Our lives are made
In these small hours
These little wonders
These twists and turns of fate
Time falls away
But these small hours
These small hours
Still remain
luni, 17 ianuarie 2011
Vraciul Orb
Vraciul Orb
Văd cu gândurile, vă lecuiesc visele.
Inimile ni le vindecăm noi, sufletele
doar timpul le poate mântui.
Vai şi amar de minţile celor ce nu au
leac...
Sunt de pretutindeni şi de nicăieri.
Vin de undeva şi mă îndrept spre
niciunde...
Mă hrănesc cu soare şi-mi astâmpăr
setea cu vânt...
Şi merg încet...Păşesc doar...
Văd cu gândurile, vă lecuiesc visele.
Inimile ni le vindecăm noi, sufletele
doar timpul le poate mântui.
Vai şi amar de minţile celor ce nu au
leac...
Sunt de pretutindeni şi de nicăieri.
Vin de undeva şi mă îndrept spre
niciunde...
Mă hrănesc cu soare şi-mi astâmpăr
setea cu vânt...
Şi merg încet...Păşesc doar...
marți, 11 ianuarie 2011
Note to self
"learn to be what you are, and learn to resign with good grace all that you are not" - Henri-Frédéric Amiel
miercuri, 5 ianuarie 2011
Declaratie de dragoste
"Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni — ei nu pot fi multi — pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit cã o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajutã sã trecem prin viata. Fiecare om „face fata" la ce i se intamplã pentru cã este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti — covarsitoare uneori! —, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim panã la capat." (Gabriel Liiceanu, Declaratie de dragoste)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)